De Piperi Grigore
Capitolul I. Inceputul
Partea 1.
Se lasa seara in orasul strabatut de sirenele masinilor de politie, blocurile sunt aprinse datorita lumii soarelui care tocmai apune printre zgarie norii ce domina cerurile Palace-ului.
Isi aprinde o tigare, trage un fum adanc privind spre cerul jumatate acoperit de stele si jumatate aprins, isi trage palaria peste frunte si urca in masina urnindu-se catre sectie. Ajunge in biroul plin de hartii inutile, plin de dosare cu cazuri nerezolvate si bineinteles cu peretele plin de poze ale suspectilor. Isi arunca privirea catre ceas, este ora 23:25, a intarziat pentru a 4-a oara in saptamana asta la cina pregatita de Mona, prietena careia i se impartasea atunci cand nu mai putea rezista lumii crunte in care traia. Se repede catre cuier isi ia fularul, paltonul, palaria si porneste catre cartierul in care isi petrecuse copilaria.
Ajunge intr-un tarziu in fata blocului Monei, coboara usor din masina admirand fiecare detaliu al cladirii. Urca la etajul 4, apartamentul 31, inainte sa apese soneria usa se deschide usor.
- Buna John,ii spune Mona pe un ton calm, te-am asteptat toata seara ii zambeste usor si il invita inauntru.
- Imi cer scuze Mona, iar am fost ocupat cu maruntisurile de la sectie si am uitat...este tarziu, nu vreau sa te deranjez
- NU! Stai, nu te las sa pleci, intra, mancarea sa racit, dar iti pot face un ceai si vom sta de vorba, ii spune Mona incercand sa il faca sa ramana cu ea.
- Bine atunci, cafea sa fie, as vrea o cana mare cu cafea tare te rog. Spuse John obosit aruncandu-si paltonu-l pe canapea.
Mona da buzna in bucatarie si intr-un ritm alert incepe sa se agite fara motiv, mainile ii tremurau iar ochii jucausi cautau cafeaua prin rafturile bucatariei...
- Mona! Striga John, De ce te agiti asa? Nu ma grabesc, lasa ibricul pe foc si vino langa mine ca ma simt ca in biroul meu, izolat si singur...
- Scuza-ma , nu stiu ce am patit, ma simt de parca as fi la prima intalnire.
Spune Mona pasind in living izbugnind in ras. John ii face loc pe canapea si o ia de mana, isi ridica privirea asupra chipului ei si ii spune:
- Nu stiu ce sa fac, m-am implicat mult in cazul Samanthei si nu ma pot detasa de el. Da-mi un sfat, sau orice, spune-mi ce sa fac.
- Nu iti poti da multe sfaturi in privinta asta, nu te pot ajuta in nici un fel, nu mai mult decat fac acum. Dar ar trebui sa te gandesti si la tine, pentru ca priveste-te in oglinda, incepi sa te distrugi din interior si nu as suporta sa vad asta. Ii spune Mona suparata.
- Inteleg, dar stii destul de bine ca nu este un caz obisnuit...
Cazul care il „bantuia” pe John nu era unul banal, Samantha fiind iubita lui din liceu, incerca din rasputeri de 3 ani sa se impace cu ideea ca aceasta nu mai este si isi jura in fiecare dimineata ca il va gasi pe faptasul crimei.
Anita fusese gasita intr-o camera de hotel, dupa concertul epuizant pe care il avuse, plina de sange intr-o rochie neagra, cu ochii in lacrimi, buzele rosii si cu parul auriu acoperindu-i fruntea. Nu isi aduce aminte decat de chipul ei cald si de ochii limpezi care ii cucerisera inima, nimeni nu la lasat sa o vada, nici macar la inmormantarea acesteia nu a fost.
Suspicios in privinta crimei, se lupta de ani intregi sa gaseasca faptasul si sa afle raspunsul la intrebarea : De ce ea?
- Mona, stii ca nu pot renunta si te rog sa fi alaturi de mine pentru ca nu pot continua singur lupta asta
- Dar nu este lupta mea, John nu ma intelege gresit tin la tine dar nu pot face nimic mai mult decat sa te consolez.
- Iti multumesc...Este timpul sa plec, este deja trecut de ora unu
- Bine, ii raspunde Mona cu un ton calm, te astept maine la cafea?
- Nu, mai bine nu, am sa te sun dupa pranz
Se ridica de pe canapea, si indreptandu-se catre usa, isi mai intoarce privirea catre ea, ii zambeste si ii ureaza noapte buna. Pe scari isi aprinde o tigare si asteapta cu nerabdare zorii zilei, inca o noapte rece invaluita de aburul ce strabate canalizarile. Pe strazile pavate cu piatra, se plimba naucit de gandurile care ii acapareaza intreaga fiinta.
Sirenele isi fac iar aparitia printre blocurile orasului, bulevardele incep sa se aglomereze iar Soarele apare de dupa vilele celor care conduc orasul si locuitorii acestuia ca pe niste marionete
Va urma...
Postări
