As vrea sa stiu cat ai sa ma mai lasi sa-ti cer iubire
Caci noptile pe care tu le dormi eu le petrec gandindu-ma la tine
Vreau sa iti gust buzele moi pe care le-am vazut de atatea ori,
As vrea atat de mult sa te strang in brate si sa-ti spun: N-am sa te las sa zbori!
Ignora aceste cuvinte mute si pline de dor
Dar daca as pleca din lumea asta as vrea sa fiu cu tine si in nori...
Sta inchisa in camera goala si plange
Peretii intunecati sunt plini de sange
Fumul focului invaluie camera in care
In fiecare zi ea striga cu disperare...
Intoarce-te si alina-mi singuratatea
Caci sunt goala si plang toata noaptea
Tu stai si te gandesti la ea
Dar eu sunt cea care este in inima ta.
Inchide-mi ferestrele prin care
In fiecare zi eliberez mii de sentimente si doare
Alunga-mi noptile albastre si zilele intunecate
Adu-mi un zambet cald asemeni razelor pe care Soarele le imparte...
Nu am sa vin pentru ca iti meriti soarta
Sunt plecat de mult si am inchis cu lacat poarta
Nu pot privi inapoi spre casa in care
Nu am primit un gram de alinare...
Eu te astept, te rog sa vii
Chiar daca nu mai sunt aceeasi
Si nu o sa mai fim vii
Sa stii ca te Iubesc si ca-mi doresc sa fim ca in prima zi.
E seara, am atipit pe banca rece, presarata cu picaturi de roua, am visat ca eram cu ea pe aceasta banca si imi ceream iertare pentru tot ce am facut. Ma privea asa de ciudat, nu puteam intelege nimic din ceea ce imi sugerau ochii ei caprui plini de furie, era tacuta si imi raspundea la intrebari doar prin inclinari ale capului. De ce nu ma privea in ochi nu am inteles, era distanta si ma facea sa tac.
Am lasat-o sa plece pentru ca nu o puteam tine langa mine, am fost un bou, un las dar asa sunt eu, putinii mei prieteni ma cunosc si uneori ma "cearta" ca fac lucruri fara sa gandesc, dar nu sunt singurul. Fac ceea ce simt, chiar daca nu primesc inapoi doza necesara pentru a trai imi este de ajuns sa ma droghez cu aluzii si amagiri.
Va salut pe voi toti care iubiti si v-ati obisnuit sa nu fiti iubiti...
Erau copii si isi jurau iubire, in mintea lor nu era loc de altcineva. Se iubeau mai mult decat pe sine si anii au trecut, viata i-a despartit, s-au intalnit dupa cativa ani si in priviri s-au regasit. El era om de afaceri si inca se gandea la ea, insa fata avea doi copii si isi traise viata, au stat la o cafea ea il privea atenta insa in ochii lui se citea nelinistea permanenta pe care a avut-o tot timpul cand au stat despartiti atunci cand el credea ca inca mai erau iubiti.
Incearca sa il alinte asa cum facea mereu, dar baiatul plange si ii spune: "Ti-ai batut joc de sufletul meu!" , se grabeste sa plece, urcandu-se in masina izbucneste in plans iar ea il striga sa revina, inchide ochii incet gandindu-se la ea si-si spune " Daca ea nu e cu mine atunci nu mai are rost viatza mea!" , viteza il ucide iar ea cand l-a ajuns apuca sa ii spuna ca ia lipsit nespus, inchide ochii si il saruta pe frunte iar el plin de sange reuseste sa scrie pe asfalt ca iubirea lui nu se duce. Inca il iubea, tot timpul la iubit insa mandria ei a fost cea care ia despartit, acum sta si plange alaturi de el si florile imprastie intregii lumii ce a simtit el, iubirea calda a sfarsit subit insa a ramas amintirea celui care a iubit.
Acestea fiind spuse am sa inchei cu ea, cea care a ignorat iubirea toata viatza si nu a realizat ca nimic din lume nu poate fi la fel cu cel ce iti spune "Te iubesc si as face orice pentru tine, dar daca tu nu ma vrei inseamna ca nu mai ai nevoie de mine", tine minte si acum chipul lui bland care ii spunea plangand voi fi cu tine toata viata...Acum e prea tarziu, soarele deja a apus si a lasat in inima lor un suras...
Postări
Comentarii
