luni, 2 februarie 2009

Luna plina


 E seara, am atipit pe banca rece, presarata cu picaturi de roua, am visat ca eram cu ea pe aceasta banca si imi ceream iertare pentru tot ce am facut. Ma privea asa de ciudat, nu puteam intelege nimic din ceea ce imi sugerau ochii ei caprui plini de furie, era tacuta si imi raspundea la intrebari doar prin inclinari ale capului. De ce nu ma privea in ochi nu am inteles, era distanta si ma facea sa tac. 

 Am lasat-o sa plece pentru ca nu o puteam tine langa mine, am fost un bou, un las dar asa sunt eu, putinii mei prieteni ma cunosc si uneori ma "cearta" ca fac lucruri fara sa gandesc, dar nu sunt singurul. Fac ceea ce simt, chiar daca nu primesc inapoi doza necesara pentru a trai imi este de ajuns sa ma droghez cu aluzii si amagiri.

 Va salut pe voi toti care iubiti si v-ati obisnuit sa nu fiti iubiti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu