Oglinzi

 Am o camera vopsita verde cu ferestre inguste si inalte, seara cand luna invie cerul intunecat razele ei patrund printre vitraliile ferestrelor si se lovesc de oglinzile care le imprastie si imi invaluie camera intr-o lumina calda. Printre oglinzi ma zaresc si pe mine, de fapt pe toti cei care traiesc in mine: Cel care e furios, cel care uraste, cel care iubeste, cel care este indiferent si pe mine despre care nu pot zice multe ci doar ca are nevoie de ceilalti pentru a se completa.

 Peretii sunt plini de versuri si de semne, pe ei am numarat zilele in care ti-am simtit lipsa, tot pe ei am scris ce simt pentru tine, dar acum sunt acoperiti de oglinzile triste, blestemate sa reflecte realitatea. In ele ma uitam cand nu intelegeam ce se intampla si ma calmam cand realizam ca nu sunt singur. 

 Am inebunit? Poate din cauza ta, pentru ca tu mi-ai alungat noptile si tot tu ai facut o parte din mine sa te vrea, mi-ai tatuat ochii cu chipul tau. Cand te intalnesc incerc sa te privesc si sa iti retin toate trasaturile fetei, zambetul, sclipirile ochilor si privirile pe care mi le mai arunci uneori din "mila", imi fac asa zisele provizii pentru zilele ce vor urma alaturi de ceilalti Eu, alaturi de oglinzi si de peretii care te cunosc la fel de bine ca mine...

Eu

 Ascult un negativ facut acum cateva ore si ma macina o multime de ganduri, de ce ma lasa sa astept, ce se intampla cu mine, oare isi bate joc, cum fac sa scap de obsesia asta...

Am scris cateva versuri, dar cand incep sa le cant ma enervez la culme si o iau de la inceput, melodia se numeste "Ai stiut". Acum stau si ma uit la tastele astea albe si nu stiu ce sa scriu, am in cap zeci de mi de cuvinte si culmea le aleg numai pe acelea care nu reflecta ceea ce simt. Doamne ce aiurea ma simt, de parca as fi intr-un alt corp si nu pot sa fac nimic...

nu mai scriu...

Privesc

 Privesc viata printr-un ochi de geam, ador zilele innorate si ploioase pentru ca atunci picaturile de apa se se preling pe sticla opaca facand razele soarelui din departare sa imi patrunda in adancul sufletului. Ziua ma amuz cu jocurile norilor albi si pufosi, noaptea stelele ma fac sa cred ca lumea este inchisa intr-o cutie gaurita de timp, adorm cu gandul ca voi putea candva sa vad ce este dincolo...

 Captiv? Cred ca sunt captiv datorita viselor...Fosnetul frunzelor ma fac sa imi imaginez o altfel de lume, numai pentru mine un intreg glob plin de mistere, as vrea sa fiu inconjurat de un singur sentiment, cineva tine la mine si asta ma face sa rezist si sa continuui lupta pana voi trece dincolo de cutia de carton pe care nici o  ploaie nu a reusit sa o razbeasca...

Vizes, continui sa fac asta...Dar tu?

Dorinte...

Stateau in masina, dupa picnicul din acea dupamiaza de neuitat, se priveau atenti si se apropiau din ce in ce mai mult, vorbele devenisera inutile, era liniste iar lui incepuse sa-i bata inima nebuneste cu cat se apropia mai mult de ea. Isi dorea atat de mult sa o sarute incat cei 8 ani de asteptare pareau un secol fata de  secundele care treceau atat de greu cand clipeau si se pierdeau din priviri, nu indraznea sa o sarute, ezita de fiecare data crezand ca va spulbera anii de prietenie...Nu mai auzea nimic, doar inimile care bateau in acelasi ritm, suvite aurii de par ii acopereau fata, tresarau cand se atingeau dar totul sfarseste odata cu sirena unui tren, trebuiau sa se desparta, asa ca reusesc doar sa dea mana si sa isi spuna "La revedere"