Stateau in masina, dupa picnicul din acea dupamiaza de neuitat, se priveau atenti si se apropiau din ce in ce mai mult, vorbele devenisera inutile, era liniste iar lui incepuse sa-i bata inima nebuneste cu cat se apropia mai mult de ea. Isi dorea atat de mult sa o sarute incat cei 8 ani de asteptare pareau un secol fata de secundele care treceau atat de greu cand clipeau si se pierdeau din priviri, nu indraznea sa o sarute, ezita de fiecare data crezand ca va spulbera anii de prietenie...Nu mai auzea nimic, doar inimile care bateau in acelasi ritm, suvite aurii de par ii acopereau fata, tresarau cand se atingeau dar totul sfarseste odata cu sirena unui tren, trebuiau sa se desparta, asa ca reusesc doar sa dea mana si sa isi spuna "La revedere"
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu