Oglinzi

 Am o camera vopsita verde cu ferestre inguste si inalte, seara cand luna invie cerul intunecat razele ei patrund printre vitraliile ferestrelor si se lovesc de oglinzile care le imprastie si imi invaluie camera intr-o lumina calda. Printre oglinzi ma zaresc si pe mine, de fapt pe toti cei care traiesc in mine: Cel care e furios, cel care uraste, cel care iubeste, cel care este indiferent si pe mine despre care nu pot zice multe ci doar ca are nevoie de ceilalti pentru a se completa.

 Peretii sunt plini de versuri si de semne, pe ei am numarat zilele in care ti-am simtit lipsa, tot pe ei am scris ce simt pentru tine, dar acum sunt acoperiti de oglinzile triste, blestemate sa reflecte realitatea. In ele ma uitam cand nu intelegeam ce se intampla si ma calmam cand realizam ca nu sunt singur. 

 Am inebunit? Poate din cauza ta, pentru ca tu mi-ai alungat noptile si tot tu ai facut o parte din mine sa te vrea, mi-ai tatuat ochii cu chipul tau. Cand te intalnesc incerc sa te privesc si sa iti retin toate trasaturile fetei, zambetul, sclipirile ochilor si privirile pe care mi le mai arunci uneori din "mila", imi fac asa zisele provizii pentru zilele ce vor urma alaturi de ceilalti Eu, alaturi de oglinzi si de peretii care te cunosc la fel de bine ca mine...

Eu

 Ascult un negativ facut acum cateva ore si ma macina o multime de ganduri, de ce ma lasa sa astept, ce se intampla cu mine, oare isi bate joc, cum fac sa scap de obsesia asta...

Am scris cateva versuri, dar cand incep sa le cant ma enervez la culme si o iau de la inceput, melodia se numeste "Ai stiut". Acum stau si ma uit la tastele astea albe si nu stiu ce sa scriu, am in cap zeci de mi de cuvinte si culmea le aleg numai pe acelea care nu reflecta ceea ce simt. Doamne ce aiurea ma simt, de parca as fi intr-un alt corp si nu pot sa fac nimic...

nu mai scriu...

Privesc

 Privesc viata printr-un ochi de geam, ador zilele innorate si ploioase pentru ca atunci picaturile de apa se se preling pe sticla opaca facand razele soarelui din departare sa imi patrunda in adancul sufletului. Ziua ma amuz cu jocurile norilor albi si pufosi, noaptea stelele ma fac sa cred ca lumea este inchisa intr-o cutie gaurita de timp, adorm cu gandul ca voi putea candva sa vad ce este dincolo...

 Captiv? Cred ca sunt captiv datorita viselor...Fosnetul frunzelor ma fac sa imi imaginez o altfel de lume, numai pentru mine un intreg glob plin de mistere, as vrea sa fiu inconjurat de un singur sentiment, cineva tine la mine si asta ma face sa rezist si sa continuui lupta pana voi trece dincolo de cutia de carton pe care nici o  ploaie nu a reusit sa o razbeasca...

Vizes, continui sa fac asta...Dar tu?

Dorinte...

Stateau in masina, dupa picnicul din acea dupamiaza de neuitat, se priveau atenti si se apropiau din ce in ce mai mult, vorbele devenisera inutile, era liniste iar lui incepuse sa-i bata inima nebuneste cu cat se apropia mai mult de ea. Isi dorea atat de mult sa o sarute incat cei 8 ani de asteptare pareau un secol fata de  secundele care treceau atat de greu cand clipeau si se pierdeau din priviri, nu indraznea sa o sarute, ezita de fiecare data crezand ca va spulbera anii de prietenie...Nu mai auzea nimic, doar inimile care bateau in acelasi ritm, suvite aurii de par ii acopereau fata, tresarau cand se atingeau dar totul sfarseste odata cu sirena unui tren, trebuiau sa se desparta, asa ca reusesc doar sa dea mana si sa isi spuna "La revedere"

Cum ai reactiona?

 Era o seara racoroasa si acum imi amintesc, atipisem cu o imagine in minte, auzeam o melodie dar pana sa imi dau seama ca este telefonul meu deja se oprise. Ah ! Cat de mult mi-am dorit sa iti aud vocea calda care ma face sa zambesc de fiecare data cand imi vorbesti, oricat de mult as fi vrut sa te sun, mandria nu ma lasa si ma facea sa ma distantez si mai mult de tine. In mintea mea nu mai era decat un sunet mut de chitara care contura imaginea zambetului tau..

 Faceam multe lucruri pentru tine, am invatat sa cant la chitara pentru tine, am depasit limite doar pentru a fi impreuna, mi-am asternut pe foi fiecare cuvant care imi provoca insomnii, dar acum sunt doar niste foi mototolite pe care le mai citesc uneori si le ud cu apa sarata.

 De ce nu vrei sa ma lasi? De ce nu incerci? Si de ce ai renuntat? Stiu acum ca ai sa iti continui viata crezand ca eu te-am uitat...si eu sper sa cred asta. In mijlocul unei paduri, este o umbra care canta la pian alaturi de toate vietuitoarele padurii, mai este si o voce suava care uneori imblanzeste animalele furioase, parfumul parului ei pe care am incercat sa il tin minte persista deasupra ceasului care sa oprit...

 O ultima intrebare la care sper ca imi vei da un raspuns, nu trebuie sa te ascunzi as vrea doar sa te intreb Cum ai reactiona daca ti-as spune "Te iubesc" ?

Si nu mai suportam!!!

 ...Eram gelos, eram gelos pe tot ce atingea, pana si pe florile pe care uneori le prindea in par si parca adorau sa fie invaluite de parul ei de un castaniu stralucitor. Eram gelos pe toti baietii cu care vorbea si mai ales pe cei care o imbratisau si o sarutau pe obraz. Ma respingea si asta ma facea sa inebunesc stiind ca exista altcineva care o alinta, o inveleste noaptea si care ii saruta umerii parfumati...Uneori ma facea sa cred ca intelege ce ii spun, eram acea persoana careia i se confesa, am ascultat-o de fiecare data, insa nu era de ajuns, vream mai mult, mai mult.

 Imi doream sa ii pot saruta macar odata buzele dulci si rozalii, nu ma puteam opri sa le privesc atunci cand vorbea cu mine, ma chinuiam sa o privesc in ochi si sa nu ma mai gandesc la ele dar ma atrageau cu fiecare cuvant rostit si ma faceau sa ma incalzesc...Trecusera multe luni de cand ne cunoscusem, iar eu inca o adoram, eram "catelusul" ei de care isi amintea cand era suparata si trista, mie imi spunea tot ce o apasa si tot mie imi spunea dorintele ei.

Am incercat sa-i indeplinesc o dorinta, nu stiu daca am reusit, dar stiu ca ea nu va uita niciodata de mine pentru ca eu am ales sa o uit o vreme...

Ea si El

 Eram in liceu, orele de romana nu mi se pareau decat un mijloc de a scapa de aceasta lume.
 Ma pierdeam in cuvinte ce imi invadau mintea si se aglomerau...nu am apucat niciodata sa termin versurile, ideile si nici nu stiu de ce.
 Era totusi o fata, as fi putut spune ca " ma intelegea " , citea atenta si ii observam ochii jucausi cum adorau fiecare vers "nebun" cum le numeam eu...

 Daca as putea sa o descriu ar fi imposibil totusi se regaseste undeva in cuvintele acestea : " parul ei proaspat vopsit stralucea si se scalda in fiecare raza de soare,
 ochii ei patrundeau inauntrul meu si ma faceau sa ma pierd in cuvinte, zambetul ei ma incalzea,
 iar fiecare gest ma facea sa descopar cate o parte din fiinta ei". Dar ca la orice joc, cineva trebuie sa piarda, am jucat mult si am blufat prea mult. Am pierdut dar am stiut sa pierd, nu am pierdut mult ci doar prietenia unei persoane asemeni mie...

DJ.Prophet

Un hoby de-al meu si acela de a face muzica, de cativa ani am inceput sa scot ceva mai comercial cred...Sper sa va placa materialele pregatita de mine, auditie placuta.

Filme

 Aseara am adormit cu un gand ciudat in minte, ma gandeam oare cum ar fi daca personajul principal ar muri undeva pe la jumatatea filmului?O idee "tampita" dar cred ca nu sunt singurul care a avut aceasta intrebare, dar probabil singurul care a putut sa o spuna. Stiu ca este o intrebare la care multi ar raspunde "Frate u nu intelegi, este FILM, stii? e o arta si aici intotdeauna personajul ala se uita cum ii mor prietenii si el supravietuieste ca sa isi aduca aminte de ei..." Foarte frumos dar trist...nu imi place

Amintiri

Te vad cutreierandu-mi noptile pustii
Si simt parfumul tau cum ma inconjoara
Inca mai cred si vreau sa stii
Ca viatza fara tine ma omoara
Aievea-mi amintesc de noptile albastre
Cand buzele-ti calde imi alinau durerea
Si vroiam mai mult, mai mult
M-ai parasit subit si fara sa-mi raspunzi
La o singura intrebare...
Acum incerci de mine sa te ascunzi
Si cauti la altul alinare Iti cunosteam suvitele rebele 
Ce iti acopereau umerii goi
Adoram sa te sarut uitandu-ma la ele
Dar nu mai simt decat pustiul dintre noi.

Zile din viata lor

"Vampire" © ΡG

"Letters" © ΡG

Despre fete, aceste creaturi terestre...

 Stateam si ma gandeam la un subiect destul de interesant si chiar mai mult de atat, acela este Femeia sau aceste fiinte de gen feminin si nu ma refer la baietii care sunt catalogati "neinteresanti" de catre fete datorita acelor "Macho man si Gigoloi" si drept urmare isi schimba orientarea sexuala. Asa, as dori sa vorbim despre fete si despre noi, putinii baieti care facem pe "dracu in patru" sa le tratam ca pe niste regine si ajungem sa le preaslavim. Venerarea lor de cele mai multe ori sfarseste datorita unei singure fraze si anume "Stii, imi placi mult si m-am atasat de tine...Fato Te iubesc! ", eh de aici ele incep sa faca talente pana in punctul in care iti spun ca "Imi pare rau si eu tin la tine, dar nu putem fi decat amici/ Te consider fratele meu".

 Cati dintre voi ati patit asta?Si eu ma numar printre cei patiti, nu ma laud cu asta ba chiar uneori incep sa rad pe seama acestei prostii. Dar nu aici vream sa ajung, intrebarea este De ce se comporta asa?Si de ce prefera un tip care isi bate joc de ele si le neglijeaza? , frate uneori am impresia ca sunt Sado Maso, pe bune , cand le vad ca trec cu vederea peste batai si toate prostiile iar cand cineva le spune "Bai proasto, Te iubesc de nu mai stiu de mine, am ajuns sa nu mai dorm si mi-au invadat burta niste colonii de fluturi" , ele au raspunsul : - Sa stii ca eu nu te iubesc pt k il iubesc pe Vasile/Ghita s.a.m.d pentru ca si el ma iubeste. Sau : - Dar de ce?ca eu nu simt nimic pentru tine?...

 OK, am inteles k le plac baietii cu masini este in regula, si eu am abonament la transportul in comun si primesc bonuri de masa, diferenta e mare dar daca ne gandim la un posibil accident cu masina tot la transportul in comun ajungem. Asa ca fetele astea sunt, zic eu cele mai Complexe creaturi, am stat mult sa le inteleg si uneori am impresia ca nu stiu mai nimic despre ele. 

 Acum probabil va intrebati oare de ce a abordat si asta un subiect despre care nu a scris mare lucru...Nu am scris mare lucru si recunosc ca masinile nu sunt singura atractie pentru fete, poti face o multime de lucruri, de exemplu daruind o floare, sau luati exemplu de la mine Mergeti si faceti SERENADE la balconul fetei cu o chitara(dar va sugerez sa va luati si masuri de protectie antirosii, castraveti murati, eventual o casca). Sunt acele fete care inca mai adora cateva versuri romantice, incercati sa le cantati melodia preferata cu toate ca a doua zi veti fi ragusiti dar gesturi conteaza. La fel ca multe alte mistere, Femeia ramane un mister si dak incerci sa il dezvalui iti da cu tocul de la pantof in cap...

Inchei aici, mai am multe de spus dar deocamdata aveti ce sa barfiti. Daca ati inteles ce am vrut sa zic atunci inseamna ca am reusit sa ma fac inteles, daca nu...atunci inseamna ca ma lupt cu mama Limba Romana.

Sah Mat!

 Sahul...ei bine eu am fost si sunt una dintre persoanele alea care admira jocul acesta, dar care din pacate nu il pot juca.

Am invatat regurile si am citit despre "Tactici de atac", dar tot nu mi-am schimbat stilul, continui sa joc prost. Daca va ganditi vreodata sa jucati sah doar din dorinta de a castiga, eu sunt persoana ideala pentru ca voi pierde negresit...cred

 Asa ca in loc sa gandesc urmatoarea miscare pe tabla de sah am sa va scriu una dintre poeziile mele.  

 Sper sa va placa :

Miresme...

  Sa intunecat de mult afara,
  Iar in camera mea este o lumina confuza de la lumanarea din ceara
  Peretii inca mai vorbesc despre noi
  Si rad pe seama noastra amintindu-mi de serile cand ne simteam atat de goi...
  Amintirea ta inca ma mai doare,
  Si cu lacrimi pe obraji am sa iti scriu aceasta scrisoare.
  Acum cateva ceasuri,razele Soarelui luminau patul,
  In care petreceam ore in sir uitandu-ne unul la altul,
  Stii,parfumul tau inca mai pluteste ,
  Deasupra pernei si in jurul ceasului de pe perete,care ...nici nu mai clipeste.
 

 Te trezesti dimineata, iti faci cafeaua, aprinzi tigarea mototolita in pachetul de tigari si te gandesti cum sa faci sa treci peste inca o zi de chin in lumea asta nepasatoare si efemera?

Nou pe aici

  Multa lume are, multi il au degeaba, de ce nu as avea si eu?

 Locul perfect zic eu unde as putea sa postez pozele, schitele, portretele si tot ceea ce fac eu in timpul liber.

 Deocamdata cam atat am de spus, am sa imi ordonez in minte cuvintele si dupa ce le voi organiza in batalioane am sa incep lupta cu timpul.

 Daca tot ai ajuns pe blogul asta as vrea sa te rog ca macar sa poposesti cateva clipe si sa privesti cum trecutul se lupta cu prezentul(zic eu).