...Eram gelos, eram gelos pe tot ce atingea, pana si pe florile pe care uneori le prindea in par si parca adorau sa fie invaluite de parul ei de un castaniu stralucitor. Eram gelos pe toti baietii cu care vorbea si mai ales pe cei care o imbratisau si o sarutau pe obraz. Ma respingea si asta ma facea sa inebunesc stiind ca exista altcineva care o alinta, o inveleste noaptea si care ii saruta umerii parfumati...Uneori ma facea sa cred ca intelege ce ii spun, eram acea persoana careia i se confesa, am ascultat-o de fiecare data, insa nu era de ajuns, vream mai mult, mai mult.
Imi doream sa ii pot saruta macar odata buzele dulci si rozalii, nu ma puteam opri sa le privesc atunci cand vorbea cu mine, ma chinuiam sa o privesc in ochi si sa nu ma mai gandesc la ele dar ma atrageau cu fiecare cuvant rostit si ma faceau sa ma incalzesc...Trecusera multe luni de cand ne cunoscusem, iar eu inca o adoram, eram "catelusul" ei de care isi amintea cand era suparata si trista, mie imi spunea tot ce o apasa si tot mie imi spunea dorintele ei.
Am incercat sa-i indeplinesc o dorinta, nu stiu daca am reusit, dar stiu ca ea nu va uita niciodata de mine pentru ca eu am ales sa o uit o vreme...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu