Era o seara racoroasa si acum imi amintesc, atipisem cu o imagine in minte, auzeam o melodie dar pana sa imi dau seama ca este telefonul meu deja se oprise. Ah ! Cat de mult mi-am dorit sa iti aud vocea calda care ma face sa zambesc de fiecare data cand imi vorbesti, oricat de mult as fi vrut sa te sun, mandria nu ma lasa si ma facea sa ma distantez si mai mult de tine. In mintea mea nu mai era decat un sunet mut de chitara care contura imaginea zambetului tau..
Faceam multe lucruri pentru tine, am invatat sa cant la chitara pentru tine, am depasit limite doar pentru a fi impreuna, mi-am asternut pe foi fiecare cuvant care imi provoca insomnii, dar acum sunt doar niste foi mototolite pe care le mai citesc uneori si le ud cu apa sarata.
De ce nu vrei sa ma lasi? De ce nu incerci? Si de ce ai renuntat? Stiu acum ca ai sa iti continui viata crezand ca eu te-am uitat...si eu sper sa cred asta. In mijlocul unei paduri, este o umbra care canta la pian alaturi de toate vietuitoarele padurii, mai este si o voce suava care uneori imblanzeste animalele furioase, parfumul parului ei pe care am incercat sa il tin minte persista deasupra ceasului care sa oprit...
O ultima intrebare la care sper ca imi vei da un raspuns, nu trebuie sa te ascunzi as vrea doar sa te intreb Cum ai reactiona daca ti-as spune "Te iubesc" ?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu